Trolere


Troler înseamnă o geantă de voiaj tractată cu ajutorul unui sistem trolley. Se pronunţă greu, dar se cară uşor. De troler am auzit foarte târziu, anul trecut, când, în sfârşit, după ani lungi, revedeam Europa, şi tovarăşii de drum m-au întrebat:

– Ai troler?

M-am gândit atunci la ce-ar putea însemna troler, prin asociere cu bagajele, şi am răspuns la cacealma:

– Am.

Cum nimeni n-a găsit nimic să-mi reproşeze, am tras concluzia că a avea troler în zilele noastre e un lucru decent, pe care orice om normal trebuie să şi-l asume în chip firesc, aşa cum ai lua liftul sau metroul. Peste alte câteva zile, în ajun de plecare, am vizitat un magazin cu genţi de voiaj. 90 la sută din ele erau pe roţi. Am avut atunci certitudinea că troler înseamnă ceea ce vedeam în momentul acela, sub diverse design-uri lunguieţe, de diferite culori, de dimensiuni mai mici ori mai mari. Mi-am cumpărat şi eu unul.

Pentru că, nu-i aşa, jumătate din viaţa noastră se desfăşoară la cumpărături. Şi atunci, în mod natural, simţi nevoia de troler. Astfel s-a inventat trolerul de cumpărături.

În magazinul din apropierea casei mele am găsit unele puţin mai mici decât trolerele de călătorie, având ataşate, discret, două roţi. 17 lei bucata. De 17 ori mai scumpe decât o pungă obişnuită. Avantajul e că nu cari singur, te mai ajuţi şi de roţi. De fapt, am realizat că viaţa noastră întreagă se desfăşoară pe roţi.

Am un amic care-şi desfăşoară viaţa într-un scaun cu rotile. Viaţa în timpul deplasării. Şi nu e vorba de un lucru, ci de un om. Respiră şi vorbeşte ca noi. Simte, se îndrăgosteşte. Eu chiar l-am văzut îndrăgostit. Însă adevărata lui viaţă se consumă în interior, prin vise în care se imaginează mergând pe două picioare, ca mai toţi bipezii. L-aş întreba ce părere are despre trolere. Din păcate, am pierdut legătura cu el, chiar mă întrebam zilele trecute cum o mai duce.

De o săptămână mă tot agit cu schimbarea locuinţei. De-a lungul timpului, am înmagazinat fel de fel de obiecte, nu mai spun de îmbrăcăminte, încălţăminte. Cinci trolere am umplut numai cu îmbrăcămintea. Cum toată lumea ştie ce e un troler, mai cu seamă cel de dimensiuni mari, nu mai e nevoie să descriu cam câte rochii, fuste, bluze, eşarfe ş.a.m.d. p. au încăput în trolere. Poate echivalentul în bani a două maşini Mitsubishi, de care am văzut în faţa blocului şi am zis: „Poate că o maşină din asta aş vrea şi eu”.

Astăzi se împlineşte o săptămână de când cumpăr, în fiecare zi, câte-un troler. Cuverturile şi pernele, tăvile şi tacâmurile stau, într-un final apoteotic, frumos ordonate în trolere. Pe vremuri, existau cutii. Un troler costă în medie de 50 de ori mai mai mult decât o cutie. Avantajul e că nu-l cari singur, te mai ajuţi şi de roţi.

Azi mă mut. Mi-au mai rămas nişte şurubelniţe zestre de la bunicul, un covor artizanat, nişte pensule şi trei teancuri de cărţi, de care am uitat complet, erau pitite în spatele uşii. Într-un sertar am găsit căciulile, mânuşile şi fularele, aranjate după culori. Plus că trebuie să decuplez telefonul, pe care o să-l bag în cutia de medicamente, din trolerul de cumpărături, că mi-am cumpărat şi cinci trolere de cumpărături, care mai alunecă noaptea, cad şi trosnesc duşumelele, dar numai dacă nu le aşezi cu atenţie, adică pe spate, cu burta în sus, dar atunci alunecă lucrurile din trolere şi se împrăştie pe podea. M-am gândit ce bine e că n-am acvariu. L-aş fi pus şi pe ăla-n troler, bineînţeles cu tot cu peşti, să le asigur toate condiţiile de transport.

În timp ce adunam cu făraşul câteva cioburi de farfurii care alunecaseră şi căzuseră dintr-un troler de maximă siguranţă, triplu căptuşit, am auzit un ţipăt din sufragerie. Era meşterul, care demonta dulapul, şi se speriase din pricina a două paltoane de iarnă agăţate pe umeraşe. De spaimă, a transpirat aşa tare, că s-a dus în baie să se spele.

– Să folosesc prosopul ăsta roşu, sau ăsta verde?

– Ăla verde!

– Să folosesc prosopul ăsta roşu sau ăsta verde?

– Ăla roşu, i-am răspuns.

Fusese al căţeluşei mele, Ţuca.

– Miroase aici a câine de-ţi mută nasul, a făcut meşterul. Aveţi câine?

– Nu, zic, aşa am început să mirosim noi, a câini. Şi unde să-l mai pun şi pe-ăla? În troler?

Un prieten amabil, care căra trolere dintr-o cameră în alta, în speranţa că decorul va da, la un moment dat, impresia de ordine şi disciplină, m-a întrebat:

– Să mă mai duc să-ţi cumpăr un troler?

Am râs, fără a şti, cu toate astea, dacă e râsul meu. În fond, de o săptămână mă îmbrăcam din cinci trolere deodată, încât legendarul bun gust al familiei, moştenit oarecum de mere en fille, s-a transformat într-un prost gust de mare efect. Noroc că m-a oprit meşterul, când să ies din casă să arunc nişte cizme nou-nouţe, care n-aveau loc în niciun troler:

– În papuci şi fustă lungă numai ţigăncile se-mbracă.

– Dar ce să pun, pantofi?, am întrebat nesigură pe mine, privindu-l ţintă în ochi şi suspectându-l că vrea să-mi întoarcă faza cu prosopul.

– Mai bine. Şi uitaţi-vă că afară plouă.

Mi-a arătat fereastra şi am scos, la rândul meu, un ţipăt. Perdele, uitasem de perdele.  Meşterul, care prinsese curaj şi acum căra voiniceşte o uşă de dulap cu oglindă, s-a mai speriat o dată, s-a întors cu oglinda spre mine,  a lovit-o de perete şi a făcut-o ţăndări.

– Nu-i nimic, i-am zis, îl bag în mă-sa de dulap.

Şi de perdele. Mi-a venit ideea să le las, printr-un gest creştinesc, ăluia care vine după mine. Şi nu mai pot eu de ploaie. Intră, dacă-mi pun mintea, într-un troler. Unul uriaş. În ultimă instanţă, orice şi oricine poate să încapă în troler. E mai eficace. Şi, dacă stai să analizezi, e poate unul dintre sensurile vieţii. Să iei tot cu tine. Ce dacă eşti singur, te mai ajuţi şi de roţi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Trolere

  1. ioanabogdan zice:

    ma bucur 🙂

  2. dorian zice:

    Postarile tale de pe blog sunt foarte bine articulate, mult mai articulate decat fragmentele de roman pe care ti le-am citit pe clubliterar. Si sa nu spui ca aici nu faci litaratura, pentru ca asta si faci

  3. ioanabogdan zice:

    🙂

  4. Pingback: 2010 in review « Ioana Bogdan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s