Proust şi mania shoppingului


„Accable par une morne journee…”, explica Proust undeva, în debutul unuia dintre pasajele episodului vestitei madlene. Aşadar, atunci când înmoaie madlena în ceai, amintindu-şi de copilărie, el nu e pradă unei fericiri lăuntrice, nici măcar unui sentiment de împăcare cu viaţa. E doar turtit un pic de ziua morocănoasă care se anunţă. Într-o legeră depresie, să spunem.

Urmează evocarea şi, la un moment dat, acel enunţ frisonant care, pe scurt, conţine ideea că lucrurile supravieţuiesc fiinţelor. Că sunt, altfel spus, mai vii decât ele. Nu am la îndemână pasajul, însă voi căuta mai târziu şi voi reveni asupra textului, să fiu sigură că n-am greşit undeva.

Mi-a venit gândul ăsta întorcându-mă dintr-un hipermarket, cu punga plină de nimicuri, mai mult sau mai puţin folositoare. Asemeni mamei ori bunicii mele, asemeni celor mai multe dintre femei. Dacă ar fi trăit în consumism, mi-am zis, Proust ar fi avut mania shoppingului. Căci ce mă atrage aşa de irezistibil, m-am întrebat, de aceste lucruri de care mă pot descotorosi într-o secundă şi tot atât de repede le pot uita, ori, dimpotrivă, care-mi pot deveni utile timp de o viaţă?

M-am gândit, desigur, pentru că trebuie să mărturisesc că ataşamentul meu trecător faţă de lucruri, adăugat unui  entuziasm nebun când e vorba de cumpărături m-au impus în cercul de prieteni ca pe unul dintre cei mai categorici consumişti ai momentului. E ciudat, n-am fost niciodată adepta maşinilor, caselor, vilelor, pământurilor, adică  marilor proprietăţi. Nu deţin, cum s-ar zice, proprietatea cuvântului proprietate. Nici măcar a banului. Dar investesc în mine şi în ceilalţi lucruri care să imortalizeze cumva fiecare clipă trăită. Clipa dăruirii, a iubirii, a libertăţii. Momentele fericite reflectate în lucruri.

În cuvinte uneori. Alteori în fotografii. Dar dacă ar exista o arheologie a clipelor trăite pur şi simplu, n-ar vorbi lucrurile cel mai bine despre ele? Întreb doar.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Proust şi mania shoppingului

  1. Lil zice:

    Ba da, ba da, şi stările încă agăţate de ele.
    Asta în stare de veghe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s