Richelieu, ce tip mişto


La sfârşitul acestei săptămâni, nu ştiu de ce, mi-a venit în minte imaginea edulcorată a cardinalului Richelieu, pe care a lăsat-o Alexandre Dumas, în a sa „Le sfinx rouge”, carte pe care am avut şi plăcerea, dar şi oroarea s-o redactez, fiindcă a apărut la Editura A., sub o traducere imposibilă, deloc literară, încât a trebuit să rescriu pasaje întregi, ba chiar să şi traduc, culmea, sonete. Sonetele le-am tradus destul de bine, am respectat regulile de versificaţie, însă nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când  mă gândesc la impostură profesională, manifest o reacţie de respingere aproape somatică. Nu sunt, cu alte cuvinte, traducător de poezie, darămite de sonete, şi totuşi am fost nevoită să le traduc, întrucât editura trebuia musai să publice cartea. În fine. Nu spun, pe de altă parte, că n-am fost măgulită. E straniu cum ne complacem uneori într-o dulce ipocrizie.

În fine, ce voiam să spun e legat de fapt de Richelieu. Viziunea lui Dumas din „Sfinxul Roşu” nu seamănă cu niciuna dintre abordările lui din romanele de capă şi spadă. Chit că e un roman istoric, Richelieu e mai ireal decât  în oricare din cărţile de aventuri. De asta îmi şi place. Nu mai e doar tipul tenebros, pus pe ţesut intrigi şi plătit pe răufăcători. Cardinalul din „Le Sfinx Rouge” are o lumină pe faţă. Desface hărţi şi e preocupat de soarta Franţei pe timp de noapte. Nu doarme mult urzind planuri pentru binele regelui şi-şi iubeşte, la modul inocent, nepoata. Războaiele lui sunt copii fidele după cele mai izbutite partide de şah, pentru că, ceea ce străluceşte în profilul cardinalului din romanul lui Dumas e viziunea, capacitatea de a anticipa, ca la şah, toate mişcările adversarului. Un tip care nu se risipeşte niciun dram, decât exclusiv în luptele în care Binele şi Dreptatea înving. Eu zic că personajul lui Dumas îl ia de departe pe  Superman.

Dacă aş fi bărbat, dar uite că nu sunt.

Şi totuşi, dacă aş fi bărbat, poate că mi-ar plăcea să fiu, măcar cinci minute pe zi, cardinalul Richelieu din cartea lui Alexandre Dumas.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Richelieu, ce tip mişto

  1. xxlweblog zice:

    Bine ca nu esti barbat, pentru ca nu ai avea de unde sa-ti procuri o asemenea roba :)))

  2. ioanabogdan zice:

    Uite ca la asta nu m-am gandit :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s