S(t)atul România


Aseară, când mă întorceam spre casă, am realizat că trăiesc într-un sat uriaş, pe nume România. Nici chiar aşa uriaş. Mare.

Îmi place, recunosc, să circul cu taxiul şi fac asta în special când vreau să mă sustrag gândurilor negative. Atunci conversez. Arta conversaţiei e, cred, cea mai relaxantă dintre toate. Poţi, în cele mai multe dintre cazuri, conduce spre un final pozitiv discuţia. E nevoie doar de doi oameni suficient de dornici să-şi reverse amarul la modul onest, sub o formă manierată, fiindcă, la o primă întâlnire, distanţele formale dintre oameni nu pot fi aşa de uşor anulate.

Aseară, cumva tristă, am luat taxiul spre casă. Pentru început, din semiîntunericul banchetei din spate, după ce ne-am dat bună seara şi am oftat zgomotos la două semafoare, am făcut afirmaţia că România e – nimic nou – până în vârful unghiilor atinsă de putrefacţie. Un stat corupt, în descompunere, în fond un stat care n-a fost niciodată stat. Un sat, da, am exaclamat la unison, eu şi şoferul, uimiţi de propria constatare. Noi nu avem un stat, pentru că aici nu se aplică legi, iar dacă se aplică, sunt nedrepte, incomplete ori false. Taximetristul, un om de vreo 60 de ani, mi-a povestit viaţa lui. Cum a făcut lupte greco-romane, pentru că „se pleca în străinătate, domnişoară, să ştiţi că se pleca, nu cum zic alţii, asta dacă chiar se vroia”. Cum a şofat autotcare, cum a avut din nou şansa să plece din ţară şi să rămână în străinătate, dar cum n-a făcut-o. În fine, cum i s-a propus un job bun în străinătate şi cum l-a refuzat. Şi asta pentru că n-a putut să renunţe la Românica lui. „Nu la ţară, nu la asta mă refer. Că eu sunt un om corect şi aici nu m-am adaptat niciodată. Mă refer la lumea mea de aici, cu tot ce înseamnă ea, prieteni, câteva neamuri, locurile, poporul ăsta de hoţi. Asta e, l-am iubit.”

(Cum îşi iubeşte ţăranul pământul.)

Ne-am luat la revedere şi am ştiut că regretă, dar că distanţele, convenţiile îi interzic efuziunile. Nasul acvilin, bărbia proeminentă şi timbrul pregnant, tabacic, al vocii îi dădeau, ce e drept, un aer occidental, de fumător de BT şi Kent înainte de 89. Un nostalgic, ca atâţia alţii, ai utopiei comuniste, ai „naţiunii Dallas”. Care ne-a ţinut împreună, timp de 45 de ani, în jurul unei lumânări, atunci când cădea curentul, ori pe la cozile la alimente. Atunci când regimul a căzut, am căutat în altă parte comuniunea. Unii au găsit-o, alţii nu.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la S(t)atul România

  1. Lil zice:

    Da, da, întru totul de acord!
    Şi câte aş mai avea de adăugat…

    Bine ai revenit!

  2. John Enache zice:

    frumos a spus taximetristul… am descoperit la oamenii asa zis simplii o profunzime a gandirii mult mai mare decat a unor intelectuali.

  3. Pingback: Tacsiul si Romania : Blegoo

  4. A.L.Pop zice:

    Imi face placere sa citesc….putina ironie, putin gust amar, totusi…. mergem inainte. E o lectura placuta, as spune ca sunt doua categorii . Ambele imi plac dar, as adauga, ma incanta felul in care percepi si scrii despre viata noastra cea de toate zilele. Continua. As vrea insa candva sa pot citi si despre ceva bun,normal, pozitiv in societatea romaneasca. In padurea plina de uscaturi sunt sigura ca exista si mladite sanatoase, nealterate….nimeni nu le baga in seama. Nimeni nu scrie ceva de bine. Poate de aceea si perceptia romanilor in strainatate e atat de negativa. Nu va imaginati ca exista o societate perfecta. Peste tot se intampla si lucruri negative. Dar nu stiu cum, mai e loc in mass media si pentru cele bune, normale. Ma obsedeaza acest ultim cuvant caci simt ca viata romanilor e departe de acea minima normalitate. Parca toate stirile au un ton fie isteric, fie fatalist, fie pesimist…mereu ne plangem si asteptam sa vina de undeva din afara o minune, un ajutor …. si totusi, mai exista mici oaze de normalitate. Inca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s