Consumabile, consumate, consumişti


Am observat că în consumism nu numai că eşti educat să consumi, dar eşti, totodată, tu însuţi consumat. Şi nu doar digestiv. În privinţa asta, toate cele mai recente sondaje arată că un sistem digestiv crescut în maluri e un sistem digestiv făcut praf. La nivel energetic, lucrurile nu stau diferit. Un maraton (dintre cele mai optimiste) prin magazine, având drept ţintă, să zicem, un costum marca Bigotti, pentru nu ştiu ce nuntă ori botez, necesită câteva zile de recuperare fizică, un costum atrăgând după sine toată cohorta de accesorii, cămăşi şi pantofi pentru ocazia dată, dar şi pentru alte ocazii.

Pentru o femeie demersul e mai epuizant. O femeie nu ţine cont de caniculă ori viscol, de tocurile pe care le poartă în timpul maratonului (cel mai probabil după o zi de lucru), ori de ţâncul pe care-l trage după ea, care şi acesta, nu-i aşa, trebuie înnoit din cap până-n picioare. Nu ţine cont de foame, de sete. Femeia de azi, plecată la cumpărături, se raportează doar la banii din portofel. Atunci când ei se consumă, nimic nu mai are sens. Totul e consumat. Cu un efort demenţial, care poate dura zile, poate chiar săptămâni, o femeie reuşeşte să împuşte două-trei ţinute pentru toată familia, de toţi banii din portofel. Doar că succesul şi-l adjudecă ea cu ea însăşi. Nimeni nu-i înţelege victoria.

Deşi aş putea scrie pagini întregi despre shopping, ori tocmai pentru că aş putea, nu cele de mai sus mi se par foarte grave. Foarte grav mi se pare când nu mai ai timp să faci altceva. Când existenţa ta e confiscată la modul absolut nu neapărat de shopping, cât de obiecte, de „necesităţi”, de consumabile.

Medicamente, vitamine, hrană de zece feluri. Îmbrăcăminte, încălţăminte de zece feluri. Şi în cât mai multe culori. Cosmetice. De mii de feluri. Industria cosmetică s-a diversificat într-o asemenea manieră încât, în afară de timpul pe care-l aloci cumpărării produselor, trebuie să treci pe minus şi timpul acordat utilizării lor. Produse care nu te fac nici mai frumos, nici mai bun. Pe moment, poate. Dar fără de care nu mai poţi, fatalmente, trăi. Iar aşteptările nu sunt deloc la înălţime: la sfârşitul unei zile de muncă miroşi aşa cum te-a lăsat natura, ba mai rău, dacă te întorci acasă cu transportul în comun.

Au apărut acum cutiuţe, de diverse forme şi culori, pentru ordonarea medicamentelor. Se înţelege mesajul distinct: nu mai putem trăi fără medicamente, fac parte din viaţa noastră, suntem chiar ele însele! O cutie pentru ordonarea şi depozitarea lor pe zile devine o necesitate.

Dar nici aici nu e încă problema. Problema e că orice necesitate intră direct în zona celor mai fierbinţi preocupări ale noastre. Laolaltă cu cărţile de rugăciuni, hrana zilnică, pasiunile care ne fac fericiţi poate să stea, fără jenă, o pereche de şosete. Un mop. Un balsam de rufe. O periuţă de dinţi în V. O plasmă cât peretele din nord al casei. Hârtie igienică în trei straturi fine. Ceai de fructe exotice. Cafea Lavazza. O mufă. Aţă mov. Un rotring cu trei viteze şi trei mine. Ultima colecţie de cărţi Adevărul care se vine odată cu ziarul. Elastic. Elastic aveţi?

Astăzi am avut patru ore doar pentru mine. Patru ore în care m-am gândit la existenţa mea. Pe urmă am scris un poem.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s