Aventurile Lunei


Personajele din „Aventurile Lunei” au început să prindă contur în mintea mea în anii 2000, când, revoltată de imposibilitatea femeilor şi bărbaţilor români, deopotrivă, de a se descurca profesional şi social, fără compromisuri, de a trăi o viaţă decentă, am vrut să creez un univers antagonic şi i-am atribuit Lunei toate virtuţile posibile, pe care, din păcate, după cum se va vedea, nu va reuşi deloc în carte să le pună în aplicare, dimpotrivă. Nu doar frumuseţea morală le face ridicole pe eroinele feminine. Frumuseţea fizică e o piedică sau o imperfecţiune în societatea postmodernă românească. Aş spune că tot ce e valoare devine non-valoare, o metamorfoză neobişnuită care se oglindeşte teribil în ochii personajelor masculine: Mimi, Momo, Mumu, Momu… Ca în Geneză, cu aceşti eroi debutează povestirile mele tragi-comice, care va să zică cu bărbatul, dar ridiculizat şi el, căci el conduce, el e cap de familie, el e cap de lume, dar ce lume…! O lume pe care o conduce prost, căci ea însăşi e o lume proastă…

Acestor bărbaţi li se însoţesc, ca în Vechiul Testament, tot felul de soţii: Muma, Luna, Zuna, Struna, Pruna… Doar că, spre deosebire de Biblie, tot aşa de bine ele se şi „evaporă”… În „Aventurile Lunei”, personaj central, pentru că ea întruchipează tot ce e luat de prost în societatea românească contemporană, nimeni nu moare. Numai că paradisul pierdut e cu neputinţă de recuperat prin personaje atât de abuziv roase de imperfecţiune. Lumea duce lipsă de lume, iar cărţile duc lipsă de personaje, de adevăraţi eroi seducători, salvatori ai lumii…

În acest context, ce poate face creatorul? Cum se poate salva, ca să-şi seducă cititorul? „Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea”, zice Sf. Apostol Pavel, un foarte bun scriitor, de altfel, în „Întâia către Corinteni”. Eroii mei preferă viaţa literaturii şi, după cum se va vedea, se sustrag ficţiunii şi găsesc o soluţie de salvare… În volumul pe care-l pregătesc, continuarea acestuia, drept recompensă pentru răbdarea de a supravieţui într-o societate proastă, pozând în proşti, doar ca să nu fie omorâţi de creatorul lor, le rezerv un destin strălucitor.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Aventurile Lunei

  1. plavitu constantin zice:

    ce poveste minunata! DEABIA ASTEPT S_O CITESC !

  2. florian zice:

    Bine așa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s