Eu, alesul


Mă simt din ce în ce mai inconfortabil cu mine însămi când îi judec pe cei care de bine, de rău mă conduc ori care m-au condus. Că sunt sau vor fi în Opoziţie ori la Guvernare, că sunt simpli dregători sau foşti ori actuali preşedinţi de stat, libertatea mea în bine, aceea de conştiinţă, nu stă în a-i judeca, ci în a-i iubi necondiţionat, aşa cum îmi iubesc familia, casa şi, de vreme ce am ales să rămân în ea, ţara. Nici nefiind de acord cu ei, n-am voie să-i judec, căci greşeala lor se transformă într-o şi mai mare greşeală a mea, aceea de a arunca cu piatra.

Iisus către Pilat: “Nu ai avea nici o putere asupra Mea, de nu ţi-ar fi fost dată ţie de sus”.

Cea mai slabă ofertă electorală, am auzit din toate părţile. Nu a fost cea mai slabă ofertă, n-am avut niciodată politicieni prea şlefuiţi, pentru că nu suntem dintre popoarele cele mai civilizate, suntem nişte necopţi. Chiar dacă şi aleşii, şi electoratul ar fi trebuit să vâslim în aceeaşi direcţie, ne-am aflat în bărci diferite, într-o mulţime de bărci. Pentru că nici unii, nici alţii n-am ţinut cont de calitatea noastră comună de oameni, de interioritatea noastră, de ceea ce-i determină pe unii să opteze pentru ceea ce optează, chiar dacă am considerat că săvârşesc o eroare prin opţiunea lor. Ne-am aflat precis în situaţia elevului care, în necunoaşterea materiei studiate, preferă să-şi înjure profesorul şi să-i ia în zeflemea flecurile roase ale pantofilor.

Dar să ne uităm, preţ de câteva momente, fără resentimente, la oricare unul dintre candidaţii din primul tur pentru prezidenţiale. Să ne uităm la ei ca la nişte oameni, cu compasiune măcar, dacă nu cu dragoste, cum ne-ar putea învăţa, de veacuri, Parabola Fiului Risipitor.

Udrea părea din start compromisă, doar e femeie. Dar tocmai faptul că e femeie ar fi trebuit să ne încânte. Iohannis e nou, tocmai asta ar fi trebuit să ne dea speranţe, ceea ce s-a şi întâmplat. Ponta e om al justiţiei, iată pe ce trebuia să mizeze electoratul său. Un loc la Cotroceni pentru Tăriceanu, un om cu state vechi, destul de charismatic, ar fi mutat accentul preocupărilor sale de pe divorţuri, o spun fără maliţie, pe interesele ţării. Din păcate, toţi aceştia au fost maimuţăriţi într-un spirit cum nu se poate mai grosolan.

Motiv pentru care nu vreau să vorbesc mult despre aleşi, ci despre electorat. Despre electorat nu vorbeşte nimeni niciodată, deşi el e alesul nr. 1, în mâinile lui a fost Decizia şi acum, că a luat-o, devine o dată în plus responsabil. Or electoratul nostru nu e doar scindat, ci iremediabil învrăjbit, mai puţin, ne-a arătat-o, electoratul diasporei (n.a.: o demonstraţie că nu am avut parte de un vot chiar liber în toate zonele şi că această libertate se deteriorează pe măsură ce înaintezi dinspre statele civilizate către capitala României şi din Capitală şi oraşele mari ale ei către mica provincie, unde noul preşedinte investit ar trebui să descindă urgent. Încă un gest de solidaritate al diasporei, pe lângă acela prin care dovedeşte că multe dintre “fondurile europene” şi ne-europene accesibile cu o mai mare uşurinţă pentru noi, aici, au devenit cotele-parte din salariile aceloraşi români plecaţi în străinătate care şi-au sacrificat vieţile, şi-au lăsat familiile, pentru ca România, ei înşişi şi ai lor să continue să respire).

Pentru că, revin la ideea electoratului învrăjbit, oferta electorală “slabă” a fost produsul său, oglinda sa, rodul inconsecvenţelor sale, al complacerii, al lipsei de solidaritate (reflectată urât chiar pe reţelele de socializare), de minimă morală şi de educaţie civică. Dacă Micul Prinţ cultiva în grădina lui trandafirii, în curtea Electoratului român, trandafirii s-au scuturat şi el a cultivat doar spinii.

Sigur, să mă ierte cei pe care îi pot ofensa şi cărora le pot răni orgoliul, dezamăgirile, frustrările, neîmplinirile, loviturile încasate pe nedrept. Îi înţeleg, dar atitudinea e greşită. Învrăjbirea, duşmănia nu sunt nici măcar igienice pentru români. Noi nu suntem America, nu ne permitem încă luxul ringului de box. Suntem şi, încă, sper, destul de ortodocşi, de altfel, ceea ce nu s-a observat deloc, singura noastră constanţă.

Alături de lipsa orizonturilor, alături de sărăcie, preocuparea pentru vânarea greşelilor altora nu face decât să mă întristeze, o dată în plus. Nu spun celui care nu vrea ori nu poate, din considerente doar de el ştiute, să întoarcă obrazul, dar măcar să întindem mâna conducătorilor care vor veni, mai buni sau mai răi, de dreapta sau de stânga, iar dacă îi considerăm ne-buni, după cum nebunului nu-i cotonogeşti spatele pentru că greşeşte, pentru că el nu ştie că greşeşte, să le vorbim frumos, în termenii dragostei, care lipsesc în această lume în care au ales să fugă.

Sf Apostol Petru: “Fiţi supuşi oricărei stăpâniri lumeşti pentru Domnul”. Să-I lăsăm Lui, aşadar, calitatea de a judeca. Conştiinţa cu care am fost înzestraţi şi care, nu-i aşa, cum se spune, ne deosebeşte de animale, liberul arbitru aşadar ne-a dat posibilitatea de a alege corect între toţi aceşti candidaţi, exercitându-ne şi noi, ca un popor civilizat, dreptul electoral.

N-am văzut un popor mai duşmănos faţă de conducătorii săi. Şi nu e dictatură militară, nu suntem mâncaţi, în masă, de boli molipsitoare, soarele urcă în locul lui, merge să doarmă în locul lui. Dunărea trece încă pe la noi, neschimbată. Nu şi-a deturnat cursul. Ne e doar foame, am suferit foamea 50 de ani, unii o suportă încă stoic, şi toate opţiunile trec prin stomac. Inclusiv foamea de libertate.

În urmă cu 25 de ani, fix de Crăciun, şi tot aşa o s-o ţinem dacă nu se vor decala măcar din decenţă, dacă nu din credinţă, alegerile prezidenţialele care pică mereu în postul Crăciunului, am asistat nu doar la obţinerea micii noastre “libertăţi”, dar şi la un masacru nedrept.

Vreau să cred că am depăşit ultima cea mai oribilă cursă pentru prezidenţiale din ţara noastră. Vreau să cred că s-a sfârşit.

Ce vrea Severinul, oraş istoric, de o frumuseţe naturală inegalabilă, dar aflat pe primul loc la şomaj, ce vrea el de la noul preşedinte, noua guvernare şi viitoarea Opoziţie, am o listă foarte lungă, sunt nerăbdătoare să revin asupra ei. E dificil să obţii libertatea, în egală măsură dificil s-o păstrezi.

Drobeta-Turnu Severin, 17 noiembrie

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Eu, alesul

  1. mamier nagela nache zice:

    un mesaj ca o ruga sublima si poetica,un”ce-ti doresc eu tie … ” sincer si omenesc

  2. plavitu constantin zice:

    eu cred in stapanul acestor alegeri,adica alegatorul, doar ca el trebuie sa astepte 4-5 ani , timp in care alesii fac ce pot si in interesul celui ce se va prezenta la viitoarele alegeri ca posibil ales…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s