LM Blue


Azi a fost ziua când toate ceasurile au urlat,

toate alarmele

au ţipat,

 

spune şi tu, când eu sunt trează de nu ţin

minte.

 

Şi te aştept.

 

Ei nu înţeleg nimic din tine, spun că

nu exişti, pentru că nu te-au văzut,

nu te-au crezut,

doar în poeme.

 

Şi nimeni nu există doar în poeme.

 

Am îmbătrânit, tată, tocmai azi,

de ziua ta,

când te-am aşteptam să vii să-mi spui fata mea,

 

ei nu văd

 

sufletul tău ca stalactita,

ochii tăi galbeni ca pirita,

părul de chihlimbar, ca al mă-tii, însă tu mergi,

mergi sănătoasă, fata mea,

la crietiv raiting să le zici

că tac-tu te-a adus pe lume

 

să scrii poezie.

*

Luceafărul în vis sosind,

auzind al meu ohtat,

în braţe el m-a strâns la poale

de Munte Ararat.

*

Deci mă descurc, au băgat

căldură, vine

Crăciunul, sunt

bine,

ţevile pluviale trec prin

baie,

o să le facem mască de

gipscarton.

 

Şi-am scris aceste rânduri eu, pe scaun,

în balcon.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s