Vals


 

Oamenii care nu plâng nu văd strălucirea cerului în ei.

Azi am plâns pe mama şi tata și când am deschis ochii, erau curaţi.

Când am deschis ochii, cerul era curat, viaţa mea

toată era curată.

Vânzătorii de fructe erau curaţi.

Scara blocului era curată.

Zăpada era şi ea curată.

 

Ce mai ningea!, ce mai venea

lumina de la Răsărit,

și se răsfrângea

în cadranele ceasurilor cu brăţări aurii din

Meli Melo-ul ticsit,

ce colorat era

centrul pietonal proaspăt asfaltat,

ce coşuri de rufe

la Bam Boo, cu tiv înflorat, ce cuverturi

cu turcoaz, albastru, bleumarin,

 

ce senin era cerul, ce mai venea

lumina de la Răsărit şi se răsfrângea

peste

poşetele cu petice din piele de căprioară,

ce mai mai trecea

iarna spre

primăvară.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Vals

  1. mamier nache zice:

    extrem feminin si cristalin 🙂

  2. Clarisa Popescu zice:

    Oamenii care nu plang nu vad stralucirea cerului in ei

  3. Viorica Stăvaru zice:

    Luminos.Ioana,așa cum o știu,atât cât o știu.Versuri vizuale…

  4. Dumitru Andreca zice:

    Poem irizand aforistic, cu o formidabila forta de sugestie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s